La Multi Ani, Gabi !

Salutare lume...

Azi se implinesc vreo 31 de ani de cand cineva a facut ochi   si am sarbatorit in familie...

Dar sa analizam cum a fost pe perioade...

In primii ani, presupun, ca se facea ceva mic in familie... Veneau rudele, se facea un tort (ca nu aveai cum sa cumperi din alta parte), niste mincare (tot in stilul actual - adica se minca pina pocneai), se aduceau cadouri cit de multe jucarii si se statea la masa mare din sufragerie ca la nunta ... Nu tin minte sa fi chemat vreodata alti copii, inafara familiei si a prietenilor de familie...

Dupa ce am mai crescut si ne-am mutat la casa petrecerile au scazut total in anvergura ... Se faceau aceleasi activitati (mincare, tort, cadouri) dar mult mai putine persoane ...

Si a venit perioada facultatii (nu ca as tine mai mult mint, dar...) cind ne petreceam in camera transformata in club, in prima faza, ca apoi sa mergem in Rosu si Negru si ce distractie era.... Pina dimineata nu plecam de acolo (chiar daca nu lipseam din club decit simbata  )... Era "viata", chiar daca la un nivel foarte redus, coordonat cu posibilitatile financiare si cu statutul de bursieri (chiar si eu am fost bursier citiva ani... stiu ca tot nu ma credeti  ) ... Era distractie maxima si mereu rememorez acei ani...

Am ajuns si in campul muncii... Gabi a plecat la Constanta... Dar tot cu gindul si inima la Iasi era...

Tin minte prima aniversare dupa ce s-a angajat la Cernavoda... Eu eram cu Alina in Iasi, intr-un apartament inchiriat si Gabi a hotarit ca vine in la noi sa dea de baut si apoi sa mergem in Rosu si Negru.Urma sa ne intilnim cu mai multi fosti colegi de-ai lui si sa facem "Party" in discoteca de suflet... Totul a fost organizat, pregatit, dar surpriza cea mare a fost cand, pe la 23, a batut la usa actuala cumnata   ... Nu mai tin minte exact cum a facut de a ajuns unde trebuia (parca ceva ajutor de la "Zahar", instructiuni prin telefon, etc), dar surpriza a fost  maxima... era cel mai "tare" cadou ever..  Weekend-ul ala cred ca a fost unul din cele mai frumoase din viata lui (se vedea usor pe fata lui)... La vreo 2 ani s-a repetat distractia in Iasi, fiind si ultima iesire in Rosu si Negru ca apoi a disparut de tot ...

2011.10.29 - sarbatorim ziua lui Gabi in avans... la Falticeni... doar, parca am revenit in copilarie... numai ca el si-a cumparat tortul... cadourile au alta valoare (chiar daca vor intirzia un pic - "multumesc" USB-Store.ro pentru cel mai prost serviciu de comanda online) ... si in primul rind:

CHIAR AM CRESCUT MARI

Dar toata distractia, dansul, petrecerea a fost inaintea tortului, a mesei... Fiind in apropierea sarbatorii importate Halloween am organizat distractie pentru cei mici...

Anul acesta nu am fost in niciun club... am dansat cu cei mici in brate... au adormit in brate dansind... dar a fost minunat...



ps: articolul l-am inceput de ziua ta, dar abia acum l-am terminat... si eu cred ca e un cadou... chiar daca venit cu intirziere...

Sustine Romania, maninca romaneste

Salutare lume!

Mai tineti minte cand v-ati hotarit sa incercati sa consumati doar mincare produsa in Romania?

Haideti sa va spun eu ce imi mai amintesc de acele vremuri...

Era prin 2000 si ceva. Inca eram student, dar relatia mea cu Alina era "pe calea cea buna"  , asa ca viata mea era oarecum coordonata  ... Incepuse deja sa isi expuna parerile la ce trebuia sa mancam, ce era bun, ce nu... Mincam doar in camera de camin si ea ajuta cind se termina pachetul de acasa, asa ca avea un cuvint destul de important la cumparaturi  De pe atunci am inceput sa citim etichetele, sa incercam sa ajungem in piata sa cumparam produse naturale (de la tarani) - mai aproape de adevaratul gust stiut de acasa... Cum timpul era si pe atunci o problema, incet am ajuns sa facem cumparaturi doar din supermarketurile locale, dar cu aceleasi principii: cumparam produse romanesti, cat mai apropiate de adevar.

Dar cum stii ca produsele pe care le cumperi chiar merita? Simplu. Cauti producatori mici, din zona.

De ce producatori mici? Pentru ca nefiind pe piata nationala, cererea produselor lor este relativ limitata, astfel ca nu e nevoie sa creasca ritmul de productie. Neavand rulaje mari, nu au destule fonduri sa investeasca in reclame si sunt nevoiti sa puna la vanzare produse de calitate, ca toti clientii sa devina "purtatori de reclama"  si sa promoveze produsul si firma "din gura in gura". Deasemnea, pentru ca nu au destui bani si nici cerere ridicata, nu sunt nevoiti sa bage chimicale in produse pentru a mari rulajul.

A trecut timpul... Am mai crescut... Am ajuns la casa noastra si am dat peste alta problema: trebuie sa mincam mai sanatos, adica sa mancam mai multe legume si fructe... Dar in magazinele din care cumparam in mod frecvent nu gaseam nimic de care sa fim multumiti. Stiam aproape sigur ca toate legumele sunt din import, culese de verzi, tratate cu diverse chimicale si iradiate sa ajunga in conditii "perfecte" pentru vanzare... Din cand in cand mai apareau si legume "romanesti" semnalizate tipator, sa stii ca nu mai ai alta sansa sa cumperi lucruri bune... Asa ca ne-am indreptat iar spre pietele agroalimentare. Dar si aici aproape jumate din produse erau din import si mai era si mafia pietelor, ca peste tot in Romania... Adica (si cred ca stiti toti) sunt citiva in piata cu "certificate" de producator care nu lasa taranii adevarati sa isi vinda marfa. Cum apare un taran nou in zona, sunt instiintati direct de conducerea pietii ca nu mai au loc de vanzare si ca ar fi bine sa se "inteleaga" cu cineva care are deja loc inchiriat... si asa reuseam sa cumparam produse bunisoare la preturi de lux... ca doar trebuiau sa traiasca din profit si "producatorul-vanzator" si sefii pietii...

Cand a "inceput sa apara" Mihai problema legumelor si fructelor sanatoase a fost si mai acuta... dar am gasit rezolvarea: cumparam direct din gradinile de la tara prin parinti... Ei cumparau in cantitati mai marisoare ce aveam noi nevoie, depozitau pe la ei si ne trimiteau pachet saptamanl, de parca eram iar in facultate  si acum procedam la fel, numai ca facem noi cite un drum "la tara" si umplem portbagajul (cind mai e loc de hainute si altele)...

In ultimul timp am observat ca mai toti marii retaileri au inceput sa isi schimbe viziunea asupra afacerilor si sa se apropie mai mult de gindirea noastra, a cumparatorilor cu venituri medii, care vrem ceva bun la preturi rezonabile...

In Iasi nu avem REAL si regretam enorm... Fratele din Constanta mereu imi face in ciuda cind imi spune ce a mai cumparat din REAL, ce bune erau toate produsele, ce mai era la oferta... Iar acum, cu aceasta etapa de SuperBlog - http://pcnews.ro/2011/10/28/superblog-2011-etapa-nr-15/ - mi se invirte cutitul in rana... Adica? REAL a initiat programul "Produceti romaneste, vindem romaneste", adica exact ce cautam noi: produse romanesti, ale producatorilor zonali...

Chiar acum, in timp ce scriu aceste rinduri, savurez un mar Ionatan din gradina socrilor si ma gindesc la ce va fi in acest weekend in reteaua REAL unde se tine "Targul de Mere al producatorilor locali" ...






Articol scris pentru SuperBlog 2011 - Etapa nr.15

Ajuta si tu Spitalul de copii Sfanta Maria

A fi sau a nu fi… autonom

Salutare lume!


Ciudat titlu nu? Oricine si-ar dori sa fie autonom - AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus. (Sursa: DEX 1998) - dar fiecare are viziunea lui ... iar viziunea lui difera de obiectivul vizat ...

Ideea mea de autonom e simpla: sa am destui bani incit sa nu depinde de nimeni... Ideea e sa pot sa imi satisfac in orice moment fiecare capriciu, asa incat in acest moment, cistigul de la Loto e singura si cea mai buna varianta de a ajunge autonom...    Visul meu se apropie foarte multe de Doua loturi, dar sper sa nu patesc ca Dl Lefter... Imi imaginez ca as renunta la serviciu (cel putin o perioada destul de lunga) ca sa am un "program" flexibil... sa imi pot lua persoanele dragi si sa ma duc unde doresc, cind doresc... sa imi pot satisface toate "dorintele omenesti" - nu va ginditi aiurea !!! - adica sa am si eu o garderoba adecvata sa nu ma mai uit mereu in stinga si in dreapta la hainele frumoase de pe unele manechine, dar cind ma uit si la eticheta sa plec in graba... sa imi permit si eu o masina care imi place dar depaseste de 2 ori valoarea apartamentului pe care il am acum... sa am si eu o casuta incapatoare, draguta, cu gradinita si loc de joaca pentru juniori... sa am o casa de vacanta unde sa ma pot duce iarna... sa imi permit si eu un "concediu" oriunde merita mers...

Autonomia visata este din perspectiva celor 30+ ani pe care ii am cu o familie fericita (nevasta iubitoare, copii dragalasi), dar daca ma gindesc la autonomia visata la 20 de ani, se schimba perspectiva, oarecum... Si atunci imi doream un trai linistit, cu conturi nelimitate, dar ideea de autonomie era alta... Sa fiu autonom insemna sa fiu departe de parinti, sa nu depind de ajutorul acordat (neconditionat), sa imi pot permite sa sparg bani cu prietenii pentru a "gasi" "prietene"   ... Erau putine lucruri "necesare" pentru a ma simti autonom, nu le-am avut chiar in sensul visat, dar m-am descurcat (a se vedea paragraful de mai sus...)

Unii ar privi autonomia ca la serviciile de rent a car. Te duci frumos la AUTONOM, iti alegi o masina, ii faci plinul si pleci... Nu iti bati capul cu inmatricularea, cu asigurarea, cu taxele, cu service-ul, cu RAR-ul, cu ... si mai sunt altele... Ti s-a terminat benzina? Pui.. Te-ai plictisit de masina asta? Intri pe site la ei, vezi care e cea mai apropiata agentie, iti rezervi alta masina, te-ai dus si ai schimbat-o imediat... Ce sa iti bati capul cu hirtogaraia necesara sa iti cumperi alta masina, sa o vinzi pe actuala? Fac altii asta pentru tine...

Voi (cei 8 cititori ai mei) cum vedeti autonomia?



Articol scris pentru SuperBlog 2011 - etapa nr. 14

Intoarcerea acasa ...

Salutare lume!


Au trecut mai bine de 10 ani de cind am plecat din Iasi.
Acum lucrez in Canada, iar actualul job nu imi ofera multe ocazii sa revin in "orasul tineretii mele" - Iasi - dar, datorita "norocului" am castigat un voucher de calatorie si m-am hotarat sa rememorez locurile cu intreaba familie  ...

Cand am fost anuntat ca pot sa vin in Romania am fost trecut de toate senzatiile generate de amintirile vremurilor traite in studentie si in primii ani de dupa. Copii sunt destul de mari acum si pot intelege tot ce as putea sa le prezint.

Pana la concursul de pe un site de socializare nu stiam prea multe de NH Hoteles, dar m-am documentat imediat dupa aflarea rezultatelor  :
- NH Hoteles este al treilea lant din Europa pe segmentul business, evidentiindu-se prin standardele înalte de calitate ale serviciilor si facilitătilor oferite, prin decoratiunile alese cu atentie pentru a fi pe gustul oaspetilor si menite a oferi acestora un grad ridicat de confort. Oferă tehnologie de ultimă generatie ce facilitează desfăsurarea optima a activitătilor de comunicare, lucru si agrement.iar asemenea prezentare nu poate sa te duca cu gandul decat la cele mai bune servicii...

Continuand "cercetarea" am fost impresionat de sloganul pus in practica - “Wake Up To A Better World” :
- reducerea utilizarii energiilor conventionale si nu in ultimul rand;
- reducerea consumului de apa si administrarea mai eficienta a resursele naturale;
- "nu facem economie de zambet, sprijin, buna dispozitie, dar facem economie la tot ceea ce ar putea dauna mediului inconjurator."

Ce mai, viitorul suna bine  ... Asa ca ne-am pornit la drum cu tot ce ne trebuia, ca omul la casa lui, "cu radacini bine infipte in istoria lui"   ...

La Aeroportul International Iasi (au reusit iesenii sa isi faca si asa ceva... mai bine mai tarziu, decit niciodata...) am fost intimpinati de un reprezentant al hotelului NH Hoteles Iasi, care ne-a dus intr-o limuzina electrica foarte eleganta pana la destinatie. La intrarea in hotel am fost intimpinati chiar de Manager, pentru ca eram "oaspeti de seama", chiar daca eram doar niste norocosi la o tragere la sorti si nu niste VIP-uri. Hotelul era magnific, cu suprafete vitrate imense, pentru a prinde cat mai mult din energia soarelui, in incercarea de economisire a energiei, conform slganului sub care se dezvolta afacerea. La tot pasul erau oameni zambitori, de la portar, la baiatul cu bagajele, chiar daca erau o multime ...

Pe drumul spre apartamentul nostru, Managerul ne-a facut o succinta prezentare a hotelului si a facilitatilor puse la dispozitia noastra. In fiecare propozitie era ceva care ne ducea cu gandul la posibilitatile nesfarsite de a pastra totusi o lume curata: “GreenLight” si “Green Building”, cosmeticele “Agua de la Tierra”, cu ambalaje oxo-biodegradabile, existenta senzorilor peste tot pentru a limita consumurile de resurse (apa, energie), prezenta panourilor solare in peretii cortina pentru a acumula energie pentru reincarcarea masinilor electrice ale angajatilor si ale vizitatorilor, etc... Si nu a vorbit doar ca asa ii cerea pozitia si conceptia cuiva de la PR... chiar asa era, cum am observat dupa ce ne-am cazat...

Cand am intrat in prima camera a apartamentului am avut surpriza sa simtim ca ar fi vie... Jaluzelele s-au ridicat singure ca sa ofere mai multa lumina, termostatul a pornit sistemul de climatizare ca sa regleze temperatura din incapere la aceleasi caracteristici ca pe culoarul hotelului, pentru a nu creea disconfort. Totul era amenajat cu foarte mult bun gust, iar Managerul ne-a informat ca cea mai mare parte din decoratiuni si mobilier sunt din produse reciclate... Asa ca parca eram intr-un hotel ecologist si nu intr-un hotel de 5* de lux...

Tot timpul cat am stat in hotel (putin spre foarte putin) am avut parte numai de servicii de cea mai buna calitate, realizate in spiritul “Wake Up To A Better World”, pornind de la sala de "Buffet breakfast", unde nu am vazut un bec aprins, locatia fiind astfel construita incat era lumina naturala in orice zona te-ai fi asezat, continuand cu SPA-ul, unde se foloseau doar produse “Agua de la Tierra” si terminand cu restaurantul iluminat cu candelabre cu becuri ecologice. Chiar si masina pusa la dispozitie era electrica...

Rememorarea locurilor in care am socializat in tinerete si conditiile de cazare in NH Hoteles Iasi, ne-au incarcat bateriile la maxim ...

Articol scris pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 13

In viteza ...

Salutare lume!

Mai tineti minte cum era inaintea “erei mobilitatii” (aka pe cind era doar “telefon fix”) ? Si mie imi e greu sa povestesc si sa inteleg cum ne descurcam pe atunci…
Oare cum reuseam sa ne intilnim, sa socializam?

Acum dau 3-4 telefoane ca sa reusesc sa ma intilnesc cu niste prieteni ce sunt la 10 minute de mers cu masina… Primul telefon sa vedem daca avem liber in “program” in aceeasi perioada… Al doilea telfon il dau cand ies din casa, ca sa vad unde sunt ei… Al treilea telefon il dau cind ajung in locatie si nu ne intilnim… Al patrulea telefon…

Nu imi pot imagina viata fara telefon mobil…

…

Ma trezesc dimineata in jurul orei 7. O scurta “igienizare”, echipare si apoi incep “lupta” cu juniorul ce trebuie dus la gradinita. Fac tot posibilul sa plec din casa inainte de ora 8, pentru a ajunge la timp si la gradinita si la serviciu, dar reusesc o data la 2-3 luni… Timpul parca are alta viteza…
La serviciu timpul clar are alta viteza... Acum fac in 2-3 ore munca ce o faceau ai mei in tineretea lor (suntem toti ingineri constructori), numai ca eu am  un PC puternic si diferite unelte de productivitate, iar ei aveau doar un creion si hartie... Dar daca stau sa analizez, eu am "involuat" in privinta crierului - procesorul uman... ei au mult mai multe cunostinte decit mine. Eu in schimb m-am adaptat la schimbarile si imbunatatirile tehnologice - ce nu stiu, dau imediat un search pe google si aflu...
…

In viata particulara sunt schimbari majore fata de timpurile trecute. Inainte era timp si de aranjat casa si de vizite si de distractii... Acum parca timpul a intrat in sac... dar am toate elementele "evolutiei" umane - laptop, TV ultraplat, masina de spalat vase, rufe, cuptor cu microunde... etc... numai ca am involuat mental si social...
...

Tehnologia se dezvolta cu o viteza incredifibila. Unii specialisti afirma ca se aplica o formula exponentiala avansului tehnologic, dar nimeni nu recunoaste sau nu spune ca omul nu reuseste sa tina pasul cu tehnologia si la un moment dat va fi nevoie sa ne implantam un "procesor" fizic direct in corp pentru a mai putea conta in societate...


Articol scris pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 12

Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics

Salutare lume !


Primul meu PC... ce vremuri... A fost o trecere "brutala" de la "amaratele" HC91 si CIP, dar ce placere. A fost un calculator mediu - ca tot ce imi achizitionez - cumparat la oferta, cu un procesor, cu placa video integrata, citiva MB de memorie si un HDD minuscul (40GB)... Imi voi aminti toata viata.. Cat m-am distrat, cit am disperat cu el ca jocurile tari mergeau cu "viteza melcului" - dadeam click de actiune si puteam numara "one Mississippi, two  Mississippi, three Mississippi" pana facea actiunea - dar eram rabdator... A fost un calculator rezistent la toate incercarile mele de "mare specialist" in IT, chiar daca eu invatam sa ajung inginer constructor...

Presupun ca actualii ingineri de la  sunt de o varsta cu mine si au trecut si ei prin "momentele" traite de mine, cind incercam sa fac tot posibilul sa mai scot o farama de putere din PC-ul meu, de au "inventat" Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics . De ce spun asta?  Pentru ca se adreseaza celor ca mine, care au un buget destul de limitat si vor ceva mai mult. Adica ai posibilitatea sa achizitionezi un sistem bazat pe un procesor AMD APU (A-Series AMD Accelerated Processor) -  A-8 3850, A-8 3800, A6-3650, A6-3600, A6-3500, A4-3400, A4-3300 (pt desktop) si variantele mobile - la care sa adaugi o placa "discreta" - adica medie, HD 6450, HD 6570 sau HD 6670 - si obtii performante apropiate de placile de top. Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics  combina puterea procesorului grafic (GPU) al placii video cu procesorul grafic integrat in procesorul sistemului (APU) si poate creste performatele video de pana la 136% (in combinatia AMD Quad-Core A8 desktop APU cu AMD Radeon™ HD 6670). Si spun sigur ca Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics  e pentru "clasa medie", deoarece in cazul in care iti pui o placa AMD Radeon HD 6850 sau mai buna, GPU-ul integrat in procesorul sistemului va fi inchis, puterea suplimentara potentiala este prea mica si nu se justifica...

Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics  permite, deasemenea, folosirea a doua monitoare legate la placa video dedicata si la iesirea video a procesorului video integrat. Utilizatorul isi poate selecta care din cele doua procesoare grafice sa fie "master" si sa furnizeze puterea maxima in functie de necesitati. In cazul in care placa video dedicata suporta si tehnologia AMD Eyefinity multi-display exista posibilitatea conectarii a cel mult 6 monitoare.

Cu noua Tehnologie AMD Radeon™ Dual Graphics experienta vizuala e dusa la un nou nivel cu un buget mediu...

Articol scris pentru Superblog 2011, etapa a 11-a

Ender ...

Salutare lume!

De mult nu am mai citit o carte   ...  in stilul meu caracteristic - "las' ca se rezolva totul, nu trebuie sa ma chinui prea mult daca nu imi iese din prima" - dar cu concursul asta de "blogging" am trecut, deja, prin multe din "nerealizarile" mele, a se vedea articolele ce sunt doar vise   ...

In aceasta etapa am "am fost obligat" sa ma gindesc la cartile mele preferate...

Jocul lui Ender cred ca e singura carte ce am citit-o de mai multe ori... e deosebita, nu degeaba a primit cele mai importante premii... iar pentru cei ce nu ati citit cartea va fac o mica prezentare:

Intr-o lume a viitorului, cand nasterile sunt controlate - "imperecheri" calculate, iar o familie nu poate avea mai mult de doi copii, Andrew Wiggin (Ender) este un Tert (al treilea copil). Lumea se afla sub continua amenintare a unor insecte extraterestre (Buggers), care incercasera deja sa cucereasca Pamantul in Prima si A Doua Invazie. Ender se dovedeste extraordinar, si, fara macar sa stie, va fi "antrenat" sa comande flota pamanteana si va distruge lumea gandacilor, crezand in tot acest timp ca joaca un joc.

Va voi reda doua fragmente importante din carte, cu unele mici modificari:


Pornise apelul video pe tableta din dotare ... Trebuia era urgent sa comunice observatiile si sa primeasca noile instructiuni.
― Am privit prin ochii lui. Am ascultat cu urechile lui şi-ţi spun: el este! Oricum, unul mai bun nu vom obţine.
― La fel ai spus şi despre frate-său.
― A fost considerat incompatibil. Din alte motive. Fără nici o legătură cu aptitudinile lui.
― Şi cu soră-sa, la fel. Există îndoieli şi-n legătură cu el. E prea maleabil. Gata oricând să se lase dominat de voinţa altuia.
― Nu însă dacă respectivul îi este duşman.
― Şi-atunci, ce-o să facem? Îl înconjurăm tot timpul cu duş­mani?
― Dacă va fi nevoie...
― Parcă spuneai că-ţi place puştiul.
― Dacă gândacii pun mâna pe el eu rămân prietenul lui cel mai bun.
― Bine. La urma urmei, salvăm lumea. Ia-l!
Apelul s-a terminat atat de brusc, incit inca mai ramasese cu ochii in ecran si nu stia ce urma sa faca.
...


Ender trecu prin poartă.
― E penumbră, raportă Bean, totuşi destulă lumină ca să nu-i poţi depista după fosforescenţa costumelor. 

...
Ender îşi simţea creierul amorţit. Era stupid! N-avea nici o şansă; era obligat să atace un adversar adăpostit şi de două ori mai numeros.
― Într-un război adevărat, orice camarad cu o fărâmă de creier s-ar retrage ca să-şi salveze armata.
― Ce dracu'! făcu Bean. E doar un joc.
― A-ncetat să mai fie un joc, atunci când au încălcat regulile.
― Atunci încalcă-le şi tu!
― Bine, rânji Ender. De ce nu? Ia să vedem cum reacţionează înaintea unei formaţiuni.
― O formaţiune! exclamă Bean nevenindu-i să creadă. Niciodată n-am exersat aşa ceva!
― Mai avem încă o tură până când ar trebui, în condiţii normale, să se încheie perioada de pregătire. Ar fi timpul să învăţăm şi nişte formaţiuni. Poate fi util... 

Ender lua de pe masuta alaturata o tableta si incepu sa deseneze pe ea o strategie noua. Făcu din degete un A şi-l ridică spre uşă. Plutonul apăru imediat şi Ender începu să-i aranjeze înapoia stelelor conform indicatiilor trasate anterior pe ecranul tactil. 

...
Atunci îi şi zări: şase Dragoni lângă poarta lui. După luminiţele de pe costume, se vedea că trei dintre ei erau scoşi din luptă, iar doi atinşi; unul singur era nevătămat. Nici un pericol. Bee ţinti calm înspre ei, apăsă pe trăgaci, şi...
Nu se întâmplă nimic.
Luminile se aprinseră.
Jocul se terminase!

Articol pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 10

Team building

Salutare lume!

S-a hotarit sa facem un "mini team building" la noi in departament... Daca departamentul nostru nu prea intra in calculele sefilor cind se faca actiuni in cadrul firmei (cine stie cunoaste ), am hotarit noi sa incercam sa ne distram impreuna...

S-a hotarit sa facem totul pe un week-end, pentru ca nu avem cum lipsi toti mai mult de o sambata si s-au inceput planurile... Fiind persoana cea mai bagatoare in seama din tot departamentul (uneori din toata firma  ) eram in prim plan si aveam un "cuvant greu" de spus in organizare... Dar, ca intotdeauna, aveam ZERO experienta in alegerea obiectivelor... nu am fost nicaieri in tara asta... Dar, cum stiu sa ma bag in seama, am reusit sa duc discutia in directia in care puteam sa am si eu o parere...

Am fost deacord toti sa mergem undeva in munti unde sa putem sta totusi in conditii omenesti - doar suntem citiva cu copii mici - dar sa avem si acces facil la frumusetile naturii de pe biciclete, ca sa facem si un pic de "sport". Asta era ideea de baza, urmand sa stabileasca "sefu" impreuna cu citiva mai "purtati" prin tara locatia exacta.

In partea de organizare era totul clar: fiecare familie "mai mare" avea la dispozitie o masina personala, iar cei care veneau singuri sau doar cu iubita/iubitul, sotul/sotia se cuplau pe masinile disponibile. Problema cea mai mare era ca nu toti aveam biciclete, iar cei ce aveau nu dispuneau de dispozitive de carat. Dar si asta s-a rezolvat simplu, ca doar "stam" toata ziua pe calculator ia Google e cel mai bun prieten si la cautarea biciclete de inchiriat portbagaj suport bicicleta ne-a trimis simplu la locul cu de toate: Aventuria ...

Acum eram prinsi toti cu analizele... Ce e mai bun, ce pot lua, ce imi permit, ce pot sa pun pe masina mea, etc... Am pierdut citeva ore sa ne hotarim... Singurul regret era ca plecam doar pentru 2 zile :( Dupa discutii si discutii, ne-am hotarit ca fiecare sa isi faca lista cu ce are nevoie, iar apoi de pe un singur cont sa facem comanda ca sa ne trimita doar un camion 

Eu, fiind cel mai putin pregatit am avut de luat de toate: bare transversale si cutie portbagaj Atlantis 780, doua biciclete MTB,  bare transvesale si suport de bicicleta pe carlig – EuroClassic G5... Mai aveam un pic si facem un OZN din bietul Logan 

Dupa finalizarea comenzii am discutat cu administratorii magazinului online sa organizeze totul ca sa ajunga chiar in vinerea dinaintea perioadei programate pentru team building.

Cand au aparut montatorii, masinile noastre erau aliniate una linga alta, frumos spalate si aranjate, gata de plecare... Montajul nu a durat mult si am trecut la partea cea mai dificila - umplerea cu bagaje  , dar parca totul mergea mai usor si mai repede cand vedeam frumusetea impodobita din parcare...

Si am plecat... sau vom pleca... cine stie...




ps: articol pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 9

ps: sunt un visator  ... cine stie, cunoaste