Salutare lume!
De mult nu am mai citit o carte
... in stilul meu caracteristic - "las' ca se rezolva totul, nu trebuie sa ma chinui prea mult daca nu imi iese din prima" - dar cu concursul asta de "blogging" am trecut, deja, prin multe din "nerealizarile" mele, a se vedea articolele ce sunt doar vise ...In aceasta etapa am "am fost obligat" sa ma gindesc la cartile mele preferate...
Jocul lui Ender cred ca e singura carte ce am citit-o de mai multe ori... e deosebita, nu degeaba a primit cele mai importante premii... iar pentru cei ce nu ati citit cartea va fac o mica prezentare:
Intr-o lume a viitorului, cand nasterile sunt controlate - "imperecheri" calculate, iar o familie nu poate avea mai mult de doi copii, Andrew Wiggin (Ender) este un Tert (al treilea copil). Lumea se afla sub continua amenintare a unor insecte extraterestre (Buggers), care incercasera deja sa cucereasca Pamantul in Prima si A Doua Invazie. Ender se dovedeste extraordinar, si, fara macar sa stie, va fi "antrenat" sa comande flota pamanteana si va distruge lumea gandacilor, crezand in tot acest timp ca joaca un joc.
Va voi reda doua fragmente importante din carte, cu unele mici modificari:
Pornise apelul video pe tableta din dotare ... Trebuia era urgent sa comunice observatiile si sa primeasca noile instructiuni.
― Am privit prin ochii lui. Am ascultat cu urechile lui şi-ţi spun: el este! Oricum, unul mai bun nu vom obţine.
― La fel ai spus şi despre frate-său.
― A fost considerat incompatibil. Din alte motive. Fără nici o legătură cu aptitudinile lui.
― Şi cu soră-sa, la fel. Există îndoieli şi-n legătură cu el. E prea maleabil. Gata oricând să se lase dominat de voinţa altuia.
― Nu însă dacă respectivul îi este duşman.
― Şi-atunci, ce-o să facem? Îl înconjurăm tot timpul cu duşmani?
― Dacă va fi nevoie...
― Parcă spuneai că-ţi place puştiul.
― Dacă gândacii pun mâna pe el eu rămân prietenul lui cel mai bun.
― Bine. La urma urmei, salvăm lumea. Ia-l!
Apelul s-a terminat atat de brusc, incit inca mai ramasese cu ochii in ecran si nu stia ce urma sa faca.
...
Ender trecu prin poartă.
― E penumbră, raportă Bean, totuşi destulă lumină ca să nu-i poţi depista după fosforescenţa costumelor.
...
Ender îşi simţea creierul amorţit. Era stupid! N-avea nici o şansă; era obligat să atace un adversar adăpostit şi de două ori mai numeros.
― Într-un război adevărat, orice camarad cu o fărâmă de creier s-ar retrage ca să-şi salveze armata.
― Ce dracu'! făcu Bean. E doar un joc.
― A-ncetat să mai fie un joc, atunci când au încălcat regulile.
― Atunci încalcă-le şi tu!
― Bine, rânji Ender. De ce nu? Ia să vedem cum reacţionează înaintea unei formaţiuni.
― O formaţiune! exclamă Bean nevenindu-i să creadă. Niciodată n-am exersat aşa ceva!
― Mai avem încă o tură până când ar trebui, în condiţii normale, să se încheie perioada de pregătire. Ar fi timpul să învăţăm şi nişte formaţiuni. Poate fi util...
Ender îşi simţea creierul amorţit. Era stupid! N-avea nici o şansă; era obligat să atace un adversar adăpostit şi de două ori mai numeros.
― Într-un război adevărat, orice camarad cu o fărâmă de creier s-ar retrage ca să-şi salveze armata.
― Ce dracu'! făcu Bean. E doar un joc.
― A-ncetat să mai fie un joc, atunci când au încălcat regulile.
― Atunci încalcă-le şi tu!
― Bine, rânji Ender. De ce nu? Ia să vedem cum reacţionează înaintea unei formaţiuni.
― O formaţiune! exclamă Bean nevenindu-i să creadă. Niciodată n-am exersat aşa ceva!
― Mai avem încă o tură până când ar trebui, în condiţii normale, să se încheie perioada de pregătire. Ar fi timpul să învăţăm şi nişte formaţiuni. Poate fi util...
Ender lua de pe masuta alaturata o tableta si incepu sa deseneze pe ea o strategie noua. Făcu din degete un A şi-l ridică spre uşă. Plutonul apăru imediat şi Ender începu să-i aranjeze înapoia stelelor conform indicatiilor trasate anterior pe ecranul tactil.
...
Atunci îi şi zări: şase Dragoni lângă poarta lui. După luminiţele de pe costume, se vedea că trei dintre ei erau scoşi din luptă, iar doi atinşi; unul singur era nevătămat. Nici un pericol. Bee ţinti calm înspre ei, apăsă pe trăgaci, şi...
Nu se întâmplă nimic.
Luminile se aprinseră.
Jocul se terminase!
Articol pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 10
Atunci îi şi zări: şase Dragoni lângă poarta lui. După luminiţele de pe costume, se vedea că trei dintre ei erau scoşi din luptă, iar doi atinşi; unul singur era nevătămat. Nici un pericol. Bee ţinti calm înspre ei, apăsă pe trăgaci, şi...
Nu se întâmplă nimic.
Luminile se aprinseră.
Jocul se terminase!
Articol pentru SuperBlog 2011, etapa nr. 10
