A mai trecut o sărbătoare "importată", dar aşa de "iubită" ... Valentine's Day
Într-un oarecare trecut sărbătoream şi noi ... până "ne-a ieşit pe nas" atâta reclamă abuzivă la aceasta ... şi am hotarât să ne întoarcem la tradiţionalul "Dragobete" ...
Anul acesta Alina a venit cu o idee "surprinzătoare" - să ţinem Valentine's Day
... pentru că anul trecut am primit ditamai cadoul de Dragobete - BB2 şi anul acesta nu mai avem cum să sărbătorim doar noi 
Am fost o oră în Mall la un suc şi o prăjitură ... pe banii ei...
a fost interesant... am reuşit să discutăm mai mult decât o facem în mod normal într-o săptămână... Acolo, evident, era o activitate introdusă de Marketingul Mall-ului - Căsătorie pentru o zi... cu toate că anul acesta se numea "Nuntă fără dar ..."
Mi-am adus aminte de vremurile de demult... încă mai există poza făcută la prima noastră căsătorie de o zi (cred totuşi că a fost singura...)... Mi-a trecut prin faţa ochilor multe momente plăcute şi "aventuri" din perioada de îndrăgostiti... nu de "pereche"... Ce chinuială era să ne sincronizăm, să ieşim în oraş la un suc, să mergem undeva (presupun totuşi că era doar în imaginaţia mea... sau eu mă mişcam în alt fus orar...) Multe lucruri le-aş fi făcut altfel cu mintea de acum... şi teoretic ar fi ieşit mai bine... oricum, nimic esenţial nu e de schimbat...
Mi-am amintit şi de momentele când căutam "inelul" şi am vizualizat o gramadă de inele de logodna până ne-am hotărât la unul frumuşel şi destul de "valoros" încât să mi-l permit... şi cum am cerut-o... cât m-am mai "chinuit" şi atunci... Planul era sa fac cererea în noaptea de revelion. Cu ajutorul lui tata am reuşit să "obţinem" o "cabană" în Vatra Dornei... numai cabană nu era, dar a fost fain că eram un grup imens... Problema a fost că ea nu a putut veni fiind bolnavă
Tot planul a fost dat peste cap, starea mea, de nedescris... Dar pe 2 ianuarie când ne-am întors acasă, am putut să o aduc ... Dar, în stilul meu caracteristic, am dat-o parţial în bară... am lăsat să plece acasă omul cu camera video... aşa că doar avem doar vreo 2 poze de la fericitul eveniment 
Şi nunta a fost o aventură din punctul meu de vedere (cu toate că sunt sigur că unii din jurul meu, care au dat o mână de ajutor, au simţit mai mult că organizează o nuntă...). Ţin minte nişte momente intense când a trebuit să căutăm verighete. Fiind zeci de modele la îndemână a fost extraordinar de greu de hotărât modelul... Şi, conform vorbei împărtăşită de mine cu mult drag - las' că se rezolvă - am ales modelul în ultimult moment în doar două minute, fiindcă am ajuns la bijutier când pregătea ultimele modele pentru o expoziţie pe la un târg de nunţi de la Bucuresti. Era, cică, "un model nou" (chiar nu mai văzusem niciodată ceva asemănător) şi simplu şi deosebit şi finut şi elegant (dacă vreţi să vă convingeţi, veniţi să vă arăt
)...Multe amintiri frumoase... ce repede a mai trecut timpul... ce păcat că memoria afectează şi estompează momentele frumoase...
